Ce culoare de nălucă vede cu adevărat peștele pe care îl vânezi?

Lumina roșie scade la 1% din puterea de la suprafață undeva între 1.2 m și 11 m, strict în funcție de apă: 11 m în cel mai limpede ocean, 1.2 m în apă de viitură. Dar distanța absolută e jumătatea mai puțin folositoare a răspunsului. Contează care culoare rezistă cel mai bine, iar acolo lucrurile se răstoarnă: lungimea de undă care pătrunde cel mai adânc e în jur de 470 nm — albastru-verde — în ocean limpede și în jur de 680 nm — roșu închis — într-un lac încărcat cu tanini, fiindcă materia organică dizolvată absoarbe cel mai tare lungimile de undă scurte. În apă tanică roșul e culoarea care câștigă, adică exact pe dos față de sfatul obișnuit.

Contează pentru a ști dacă peștele poate măcar detecta năluca — o afirmație mult mai îngustă decât cea pe care o fac sfaturile obișnuite. Site-ul calculează contrastul dintre nălucă și apa din spatele ei și distanța la care contrastul acela urcă peste pragul de detecție al speciei. Nu îți poate spune dacă peștele va ataca: aceea e chestiune de comportament, iar niciun model optic nu o prezice.

Depinde încotro privește peștele, de aceea sfaturile populare se contrazic între ele. Când privește lateral sau în jos, câștigă luminozitatea, iar chartreuse sau albul ies în evidență. Când privește în sus, spre suprafață, nimic nu poate fi mai luminos decât cerul, așa că doar o siluetă întunecată face contrast — de aceea și negrul și albastrul „merg întotdeauna” în apă tulbure. Ambele tabere au dreptate, dar pentru geometrii diferite.

Cei mai mulți văd două culori acolo unde tu vezi trei. Din cele 54 specii de aici, 19 au măsurători spectrale directe ale conurilor; păstrăvul, somonul și crapul au patru tipuri de conuri, dintre care unul sensibil la ultraviolet, iar rechinii au unul singur și nu deosebesc culorile. Fiecare dintre ei ordonează aceeași cutie de năluci altfel.

În jur de 470 nm în apă oceanică limpede și în jur de 680 nm într-un lac încărcat cu tanini — albastru-verde într-una, roșu închis în cealaltă, calculat din absorbția proprie a apei, nu citit de pe o diagramă. Nu există un singur răspuns, iar o diagramă care dă unul descrie o apă pe care nu a numit-o.